O nouă faptă – penală? – VIOLUL IREAL
După ce s-a amînat intrarea în vigoare a prevederii la obligarea victimelor violului la informare cu privire la AVANTAJELE medierii ( Legea 115/2012 şi OUG 90/2012) – amînare care a avut de-a face cu protestul ONGurilor feministe din perioada 24 ianuarie – 1 februarie a.c. – mi-am zis că acum vom intra într-un ritm de lucru cunoscut, specific campaniilor de advocacy. Dar nu se poate, pentru că mediatorii fac în continuare afirmaţii în contradicţie flagrantă cu realitatea, evident NEVOIA de a-şi susţine cauza.
Pot să îmi imaginez că mediatorii nu ştiu care este realitatea AGRESIUNII SEXUALE asupra femeilor. Afirmaţiile lor se repetă ca şi cum faptul de a repeta aceleaşi vorbe va face ca, pînă la urmă mai multă lume să-i creadă pe ei şi nu pe noi. Ar trebui să facă raţionamente, să aducă argumente de aceeaşi natură cu argumentele psihologilor şi activistelor pentru drepturile femeilor.
În articolul apărut pe 14 februarie pe Realitatea.net, Oana Ometa prezintă problema obligării la informare cu privire la AVANTAJELE medierii cu ajutorul unor comentarii ale reprezentanţilor din ambele tabere. O face în mod echilibrat, după părerea mea. Dar ceea ce m-a determinat să scriu acum este opinia domnului Petre Mustăţeanu, care se distinge printr-un argument cu o putere nouă: dacă nu le obligăm pe victime să se informeze cu privire la mediere înseamnă că nu respectăm prezumţia de nevinovăţie a celui împotriva căruia s-a depus plîngerea. Dincolo de furia pe care mi-au declanşat-o afirmaţiile lui din micuţul paragraf dedicat domniei sale, am împietrit cu gîndul la ceea ce spune, de fapt, Petre Mustăţeanu prin argumentul său. Spune că PROCESUL PENAL CARE SE DESFĂŞOARĂ CONFORM LEGISLAŢIEI ÎN VIGOARE NU RESPECTĂ PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE. Aceasta este o acuzaţie gravă adusă sistemului juridic românesc. Urmează ca mediatorii să salveze situaţia, să restaureze umanitatea justiţiei române. ……Probabil…..că asta urmează. NU?
Pe de altă parte nu este în nici un fel problematic pentru domnul Mustăţeanu să acuze victima de minciună. Adică: NU PUTEM să pornim de la premiza că cel învinuit de viol este vinovat. Pe de altă parte TREBUIE să ţinem minte mereu că victima, de cele mai multe ori, minte!
Aceste afirmaţii reflecă o atitudine care este incompatibilă cu procesul de administrare a justiţie şi, implicit, cu procesul de mediere care este, aşa cum ni s-a spus, o formă de justiţie bazată pe principiul restaurativ şi nu pe principiul punitiv. Aceste afirmaţii sunt prezumţii emise fără temei faţă de un fenomen pe care trebuie să-l evaluezi ţinînd seama de faptele din fiecare caz particular. Ce înseamnă „violatori reali”? înţeleg că există „violatori IREALI”. Şi victimele violatorilor ireali … oare ce reacţii au? Cum se simt? Violul, în acest caz, se numeşte viol ireal, probabil, nu viol SIMPLU, ca în Codul Penal.
„…foarte rar vorbim de violatori reali…” şi „Sunt femei care depun plîngere pentru a obţine anumite avantaje” pornesc de la convingeri vis-a-vis de femei şi de bărbaţi acceptate larg în societatea noastră. Cele mai puternic înrădăcinate sunt: femeile vor doar sex, cu forma „şi-o caută” iar bărbaţii sunt slabi şi se lasă seduşi, cu forma „n-a avut încotro, săracul”. Indiferent în ce cărţi, studii, recomandări juridice găsim explicaţii ştiinţifice cu privire la adevăr, în confruntarea publică astăzi prejudecăţile pot cîntări mai greu decît adevărul. Nu putem şti, deocamdată, dacă nu cumva majoritatea cetăţenilor României cred, la fel ca domnul Mustăţeanu, că femeia este de vină atunci cînd este violată. În România nu există statistici detaliate, comparabile în timp, cu privire la victimele violurilor.
Ne este imposibil să ştim dacă cumva există cu adevărat categoria femeilor care depun plîngere deşi nu sunt victime ale violului şi în nici un caz nu putem şti ponderea unui asemnea ipotetic fenomen. Oricum, statisticile cu privire la autenticitatea victimelor nu pot constitui argumente în conceperea unei legi. Trebuie doar să înţelegem că NU PUTEM SĂ CONSTRUIM O LEGE pornind de la o antepronunţare. Nu putem să construim o lege pornind de la cazuistică, indiferent de natura cazuisticii. Trebuie să judecăm exclusiv natura faptei pentru ca legea să fie dreaptă.
Dacă vrem cu adevărat să acţionăm în interesul tuturor ar fi bine să începem să ne documentăm asupra NATURII FAPTEI şi să uităm exemplele de cazuri particulare. Mai ales să uităm caracterul IREAL al unora dintre ele.
Mai multe aici.
Urmăritori & Pingbacks
[…] mai mult pe Blogul Transcena 0 no comments […]
Comentariile sunt închise.