Violenţa împotriva femeilor – o epidemie ce naşte involuţie!
Violenţa asupra femeii este una dintre cele mai întâlnite încălcări ale drepturilor omului şi există pe fiecare continent. Raportul ONU din acest an arată că în zonele analizate, violul, căsătoriile forţate, căsătoriile la vârste tinere, crimele pentru dotă şi crimele în numele onoarei, traficul de femei şi fete, avortul selectiv pe bază de sex sunt toate manifestări foarte grave ale violenţei asupra femeii.
Adunarea Generală a ONU a adoptat în anul 1993 „The Declaration on the Elimination of Violence against Women”. Conform acestui document, violenţa împotriva femeilor reprezintă „orice act de violenţă bazat pe criterii de gen care are ca rezultat sau poate avea ca rezultat un prejudiciu fizic sau sexual sau suferinţe psihice femeilor, orice ameninţare cu asemnea acte şi orice constrângere sau privare arbitrară de libertate petrecute atât în viaţa publică, cât şi în cea privată”. Prin acelaşi document, se solicită statelor semnatare crearea de legi penale, civile şi sancţiuni administrative pentru a-i pedepsi pe cei ce se fac vinovaţi de comiterea unei astfel de infracţiuni şi pentru a despăgubi femeile supuse violenţei. Cu acelaşi prilej a fost numit şi un Raportor Special privind Violenţa împotriva Femeilor.
Revenind la raportul ONU despre care am amintit, acesta trage un semnal de alarmă: în urma analizei legislaţiei tărilor monitorizate şi în urma analizei efectuate asupra practicii judiciare şi asupra percepţiei generale a societăţii civile. Chiar dacă este evident că există o evoluţie în materia reglementărilor interne, chiar dacă statele încearcă să îşi alinieze politicile cu cele internaţionale concentrate pe promovarea şi respectarea drepturilor omului, violenţa împotriva femeilor rămâne un fenomen periculos, iar dificultăţile pe care le întâmpină statele în a recunoaşte aceste acte ca încălcări ale drepturilor omului sunt mai degrabă o regulă decât o excepţie. Ceea ce se mai subliniază în raport şi cred eu că este foarte important de observat, este faptul că în continuare statele îşi îndreptă atenţia mult prea puţin asupra investigării cauzelor şi consecinţelor pe termen mediu şi lung a actelor de violenţă. Lipsa aceasta de reacţie, adăugată unei legislaţii deficitare sau insuficient cunoscute, fac ca violenţa împotriva femeilor să se intersecteze şi cu alte forme de violenţă şi să continue să subziste în ciuda eforturilor susţinute ale organizaţiilor non-guvernamentale şi ale statelor.
Citeste mai mult: adev.ro/mreolv