Avem un tablou general privind violenţa în familie?

DSC_8157Comisar-şef Graţiela Văduva, şef Serviciu Prevenire-Poliţia Capitalei:

Concept de violenţă „extremă”: „Dacă mă-nşală bărbatul şi mă află satul!” .

Avem un tablou general privind violenţa în familie?

Nu se poate face o predicţie, de obicei vedem doar vârful aisbergului. Doar 15-20% dintre cazuri ajung să fie cunoscute, nu putem şti dacă procentul general a crescut sau nu. Cert este că avem un număr relativ constant de plângeri anuale, undeva la 900 de cazuri în Capitală, 40% dintre ele fiind repetate. Adică acelaşi autor, aceeaşi victimă.

Aşadar, sute de cazuri în care partenerul agresat a avut curajul să depună o plângere…

Da, este corect, cazurile sunt cu siguranţă mult mai multe, însă foarte mulţi preferă să se orienteze către alte căi de rezolvare, gen divorţuri.

Care sunt cele mai frecvente agresiuni?

Cele mai frecvente şi care pot fi dovedite şi pedepsite sunt lovirile. Altele se pot proba mai greu. Nu poţi obţine un ordin de protecţie pe înjurături. O doamnă avocat mi-a spus că a obţinut un asemenea ordin în baza faptului că agresorul dădea telefoane de ameninţare victimei, existând înregistrările audio, însă pe violenţă psihologică se face foarte greu probatoriul.

Exista şi mai există încă o anumită teamă de a reclama partenerul violent, pentru că de obicei poliţistul venea, constata şi pleca, spunând că „nu se bagă” în problemele de cuplu sau familie…

Din 2012 există un nou” instrument” de protecţie a victimelor. Să nu aveţi impresia cumva că acest ordin face singur tot ce trebuie! Nu vine de undeva de sus şi protejează automat victima… Nici poliţistul nu vine acasă şi schimbă ca prin minune comportamentul agresorului, dar acea victimă – nu spun femeie, pentru că există şi victime bărbaţi – care are ordin de protecţie emis de instanţa de judecată are un element de siguranţă în plus. Ordinul se transmite atât la secţie, cât şi la poliţistul de la „supravegheri judiciare”, care are obligaţia să-l pună de îndată în executare. Asta înseamnă că poate intra în locuinţa victimei cu acordul acesteia. Aşadar, poliţistul nu mai are nevoie de acordul ambelor părţi, deci nu se mai poate vorbi de violare de domiciliu.

 

Aricolul intreg aici.