Tânără gravidă – victimă a violenței în familie

Tânără gravidă – victimă a violenței în familie

Marți 4 octombrie 2011, ziarul Cancan a publicat un articol despre o tânără de 23 de ani dintr-o comună ieşeană, însărcinată în luna a opta (32 săptămâni), care a ajuns în stare critică la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iaşi, după ce a fost bătută crunt de soţul său, de mai multe ori în ultimele zile. Potrivit medicilor, şansele de supravieţuire ale femeii şi ale fătului sunt minime. Poliția Iași a început demersurile pentru prinderea soțului violent.

În cazul acesta este foarte clar că ne aflăm în fața unei situații clare de violență în familie, așa cum este definită de legea nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie (art. 2), respectiv orice acțiune fizică sau verbală săvârșită cu intenție de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. Fapta este cu atât mai gravă cu cât victima nu este doar soția, ci și fătul în vârstă de 32 de săptămâni, iar agresorul are statutul de soț și tată.

Codul Familiei prevede în articolul 1 că în relatiile dintre soți, precum și în exercitarea drepturilor față de copii, bărbatul și femeia au drepturi egale, iar drepturile părintești se exercită numai în interesul copiilor. Același Cod arată că relațiile de familie se bazează pe prietenie și afecțiune reciprocă între membrii ei.
Probabil soțul a considerat că prin fapta sa, prin agresiunea fizică pe care a comis-o asupra soției și copilului său, și-a manifestat afecțiunea. Există stereotipul popular conform căruia soției nu trebuie să-i arăți prea mult că o iubești că i se urcă la cap și ca să eviți acest lucru, uneori e nevoie să i se aplice o bătaie. Desigur, din dragoste…

Codul Civil prevede că sotii își datorează reciproc respect, fidelitate și sprijin moral. Ce respect îi oferă soțul violent soției sale care îi poartă copilul? Cum se va mai putea acest om uita în ochii soției sale? Un astfel de bărbat probabil nici nu cunoaște înțelesul cuvântului „respect”.

Întrebarea care se ridică este ce ar trebui să facă victima în aeastă situație, în cazul în care și-ar reveni și ar aduce pe lume copilul. Ar putea să-și continue viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, să revină în domiciliul conjugal alături de soțul ei și eventual să mai accepte să treaca prin astfel de momente. Ar putea să meargă la consiliere psihologică și să treacă peste acest moment, însă consilierea fără o măsură complementară nu o poate ajuta decât eventual să depășească psihic momentul. O măsură complementară ar fi divorțul, însă dacă
soții/foștii soți vor continua să locuiască împreună, divorțul s-ar putea să nu rezolve problema. Ar putea să divorțeze și să plece de acasă, ea sau soțul, și să trăaiască o viață liniștită. Desigur, variantele sunt multiple, însă cert este că legea ar putea oferi soluții mult mai sigure pentru victimă.

Probabil ar fi bine ca victima să stea o vreme separat de agresor. Dacă victima decide să depună plângere penală împotriva agresorului, potrivit legii, în cursul urmăririi penale sau al judecății instanța de judecată, la cererea victimei sau din oficiu, ori de câte ori există probe sau indicii temeinice ca un membru de familie a săvârșit un act de violență cauzator de suferințe fizice sau psihice asupra unui alt membru, poate dispune, în mod provizoriu, măsura interzicerii de a reveni în locuința familiei. Măsura încetează la dispariția stării de pericol care a determinat luarea ei.

Această măsură protejează victima în locuința familiei, însă nu și în afara acesteia. De accea, Asociația Transcena și Grupul Român pentru Drepturile Omului au propus introducerea ordinului de restricție în legislația românească. Astfel, victima va fi protejată nu doar în căminul său, ci și pe stradă, la serviciu, în locuri publice etc.

***Scrieți-ne ce credeți despre introducerea ordinului de restricție***