Cu ce ne ajută legea 3. La început

Cu ce ne ajută legea 3. La început

Am văzut în articolul anterior ce prevede legea cu privire la dreptul de a fi informat/ă al unei persoane care se consideră victimă a violenţei în familie. Victimele au acest drept prevăzut de lege, să aibă acces la informaţie uşor şi repede. Dacă în prezent informaţia nu se găseşte aşa uşor, nu trebuie să vă descurajaţi! Încercaţi să aveţi răbdare şi perseverenţă. Şi poate găsiţi un ajutor de încredere, o prietenă, o rudă care vă înţelege şi vrea să vă ajute.

Legea prin prevederile ei dă posibilitatea ca o persoană care se consideră victimă să meargă pe două căi principale:

Prima cale este să apeleze la serviciile de asistenţă, sprijin, suport pentru victimă, să se protejeze într-un loc necunoscut de agresor şi să îşi organizeze viaţa astfel încât să poată termina orice relaţie cu agresorul.

A doua cale este să se organizeze singură şi să iasă din relaţia cu agresorul cu ajutorul prietenilor sau a unor membri din familie şi a unui avocat.

Practic o victimă trebuie să se gândească la două lucruri, la două teme mari:

Cum să trăiască singură şi, dacă e cazul, cu copiii, cum să câștige suficient, cum să îl împiedice pe agresor să o mai urmărească şi să o agreseze în continuare pe ea şi pe copii
Dacă vrea să îl oprească pe agresor prin divorţ sau vrea să ceară şi sancționarea faptelor agresorului conform legii.

Pentru ambele căi de acţiune de mai sus şi pentru cele două mari probleme de rezolvat persoana care se consideră victimă poate să apeleze la lege. Chiar dacă singura acţiune în instanţă va fi divorţul cu tot ce urmează după el, ea va avea nevoie să ştie, să se folosească de prevederile Legii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

În primul rând trebuie ca fiecare să înţeleagă cum se încadrează în definiţia din lege forma de violenţă pe care o suportă. Legea spune care sunt formele de violenţă în familie şi definiţia o poate ajuta pe victimă să înţeleagă situaţia în care se află şi să se decidă pe ce cale să acţioneze.

ART. 3
(1) În sensul prezentei legi, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
(2) Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

După această definiţie generală legea dă exmple clare de forme de violenţă în familie în Art. 4:

ART. 4
Violenţa în familie se manifestă sub următoarele forme:
a) violenţa verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;
b) violenţa psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
c) violenţa fizică – vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
d) violenţa sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;
e) violenţa economică – interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
f) violenţa socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ, impunerea izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
g) violenţa spirituală – subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

Una dintre problemele pe care oricine porneşte la drum trebuie să o ia foarte în serios este că TOATE ACESTE FORME DE VIOLENŢĂ TREBUIE DOVEDITE. Adică orice solicită pe cale legală o victimă, pentru a avea câștig de cauză trebuie să aibă dovezi că faptele de violenţă s-au petrecut. Ceea ce înseamnă că oricând se petrece un act de violenţă victima trebuie să ştie să înregistreze consecinţele – „prejudiciul” la care se referă legea – într-o formă acceptată de justiţie. Voi vorbi mai mult despre DOVEZI într-un articol următor.

Pentru a putea lua deciziile despre cum să acţionaţi este bine să ştiţi de asemenea cui se aplică legea. Unele dintre serviciile de suport de care puteţi beneficia sunt gratuite, dar trebuie ca agresorul să fie membru de familie aşa cum defineşte legea:

ART. 5
În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege:
a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude;
b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie;
c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc;
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.

Deci se încadrează aici agresorul cu care victima convieţuieşte, chiar dacă nu sunt căsătoriţi şi indiferent dacă au sau nu copii. De asemenea, observăm că se consideră membru de familie şi îngrijitorul unei persoane cu boală psihică sau handicap, dar numai dacă îngrijitorul nu are studii de specialitate pentru îngrijire şi nu se ocupă de persoana cu boală psihică sau handicap ca profesionist, cum ar fi o infirmieră/un infirmier angajat să stea în casă cu persoana respectivă. Cu alte cuvinte, sau este vorba despre relaţii de convieţuire de lungă durată fără căsătorie, sau de relaţii de căsătorie sau de relaţii în familia mare, după cum vedeţi mai sus fraţi, surori, copiii acestora.
Legea 217 din 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie Republicată nu prevede pedepsirea faptelor de violenţă în familie. Legea se ocupă în special de protecţia pe care statul trebuie să o asigure victimelor prin instituţiile sale centrale şi locale (judeţene, din municipii, oraşe, comune). Faptele de violenţă în familie care sunt considerate infracţiuni se judecă conform Codului Penal şi au drept consecinţă posibil pedepse cu închisoarea. Aceasta depinde de gravitatea faptelor. În Codul Penal român fiecare faptă de violenţă în familie se judecă individual şi nu există modalitatea de a condamna pe cineva pentru a bătut un membru de familie repetat, ci va fi condamnat pentru o singură faptă, dacă e cazuri, chiar dacă agresorul face fapte de violenţă fizică să zicem o dată pe lună şi fapte de violenţă economică tot timpul (de exemplu ia banii de salariu victimei şi îi dă doar banii de cumpărături, apoi cere bonurile de la magazine). Chiar dacă e aşa, totuşi dacă doriţi să faceţi ceva pentru a vă schimba situaţia mai bine încercaţi să aveţi cât de multe dovezi legale ale agresiunilor, adică certificate medico-legale, copii după procesele-verbale de constatare ale Poliţiei dacă aţi chemat Poliţia, copii după biletele de externare din spital. Avocatul va şti ce să facă cu toate aceste documente şi îi va fi cu atât mai uşor să vă reprezinte în instanţă cu succes dacă are din ce alege.

Recomandare
Să vă organizaţi datele foarte bine şi să ţineţi evidenţa a ceea ce faceţi şi ce vi se întâmplă.
Să faceţi şi să păstraţi copii după toate documentele în original pe care le lăsaţi la autorităţi.
Să păstraţi toate actele de naştere, de căsătorie, de proprietate, de naştere ale copiilor, în siguranţă, să aveţi copii după ele.