Cu ce ne ajuta legea 2. Cum va puteti informa

Am prezentat în articolul „Cu ce ne ajută legea 1” care sunt opţiunile de acţiune prevăzute de lege şi care este, cel mai adesea, primul pas pentru o persoană care consideră că este victimă a violenţei în familie şi vrea să întreprindă ceva pentru a ieşi din relaţia abuzivă. Pentru început trebuie să reţinem că există lege, dar legea nu acoperă toate aspectele practice de care ne lovim atunci când căutăm soluţii.
Să vorbim în continuare şi în acest articol despre ce spune legea, cum ar trebui să poată solicita o victimă ajutorul legii. În primul rând cum vă puteţi informa.

Legea 217 din 2003 Republicată se referă la obligaţiile de informare a publicului larg astfel:
Art. 6 lit. b) Victima violenţei în familie are dreptul: (…) la informare cu privire la exercitarea drepturilor sale
Şi
Art. 7 alin. (2)
(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să asigure exercitarea dreptului la informare al victimelor violenţei în familie, potrivit competenţelor ce le revin, după caz, cu privire la:
a) instituţiile şi organizaţiile neguvernamentale care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistenţă şi protecţie a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia;
b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;
c) dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;
e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părţii vătămate şi ale părţii civile;
f) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat, potrivit legii.

Autorităţile centrale şi locale care trebuie să se facă informaţia disponibilă sunt, conform prevederilor Cap. II din lege, următoarele: Ministerul Muncii, Familiei, Protecţie Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerul Administraţiei şi Internelor prin Inspectoratul General al Poliţiei Române, Ministerul Sănătăţii prin spitale, medici de familie şi Reţeaua Naţională de Medicină Legală, Ministerul Educaţie Naţionale, Serviciile de probaţiune, autorităţile locale prin Consilii Locale şi Primării. Cu alte cuvinte ar trebui să găsiţi informaţia afişată la un avizier într-un loc vizibil în instituţie unde are acces publicul larg, sau pe site-uri, sau să fie un funcţionar care să poată să vă dea informaţia şi să vă răspundă la întrebări. Este posibil ca asemenea informaţii să se găsească la Serviciile de Asistenţă Socială din Primării.

Dintre toate instituţiile menţionate, informaţiile prevăzute de lege se găsesc în primul rând în centrele prevăzute de lege în Art. 15, alin. (1):
(1) Unităţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie sunt:
a) centre de primire în regim de urgenţă;
b) centre de recuperare pentru victimele violenţei în familie;
c) centre de asistenţă destinate agresorilor;
d) centre pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
e) centre pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei.

Aceste centre se numesc neoficial adăposturi – dacă asigură cazare pentru victime – sau centre de zi – dacă oferă consiliere – şi sunt organizate fie de serviciile publice de asistenţă socială, fie de furnizori de servicii care sunt organizaţii ne-guvernamentale. Cel mai uşor găsiţi serviciile organizate de ONG-uri pe site-uri. De asemenea, Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) din fiecare judeţ cunosc furnizorii de servicii autorizaţi din judeţul respectiv şi vă pot îndruma către ei. Până la urmă cel mai simplu pentru o victimă a violenţei în familie este să apeleze la un serviciu de consiliere din cadrul unuia din serviciile despre care am vorbit mai sus. Aici un specialist poate să vă dea primele sfaturi. În aceste centre sunt oameni cu experienţă care ştiu unde să găsească informaţia cu rapiditate sau chiar vă pot acorda un suport pe durată medie sau mai lungă în funcţie de situaţia pe care o aveţi. Mai multe detalii despre cum să găsiţi un serviciu pe pagina de pe blog Protecţie şi suport.

De ce este importantă informaţia?
În primul rând pentru că toate drumurile pe care le aveţi de făcut dacă nu staţi într-un oraş mare costă şi este bine să ştiţi de la bun început care sunt cele mai importante drumuri, să le faceţi pe cele importante, şi cel mai bine este ca la fiecare drum făcut să obţineţi ceva, să nu daţi banii degeaba.

În concluzie:
Încercaţi să vă informaţi din mai multe surse, de la un serviciu social, de la un DGASPC, de la un ONG care lucrează în domeniu. Găsiţi lista cu câteva ONG-uri care lucrează în domeniu aici. Dar puteţi să încercaţi înainte de orice să căutaţi cât mai multă informaţie pe site-uri.

În articolele următoare vom continua să vedem ce spune legea că poate face o victimă pentru a-şi schimba situaţia.