Modificarea legislației referitoare la violența în familie

În anul 2003, Parlamentul României a adoptat Legea nr.217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, ca urmare a observării faptului că  manifestarea conduitelor deviante, cu caracter violent, în cadrul familiei are consecinţe grave atât asupra partenerilor şi, în special asupra copiilor, dar şi asupra întregii societăţi româneşti. În expunerea de motive a legii se arăta că amploarea şi gravitatea fenomenului în România au căpătat aspecte atât de grave încât reclamă în mod imperios măsuri legislative şi instituţionale menite pe de o parte să limiteze fenomenul prin măsuri punitive faţă de agresori, iar pe de altă parte să vină în sprijinul victimelor acestor violenţe. Scopul legii era ca prin măsurile sale punitive să-i descurajeze pe agresori și să acorde un minimum de asistenţă socială celor lipsiţi de apărare în aceste cazuri. Legea a extins aria noţiunii de „familie” la toţi aceia care trăiesc sub acelaşi acoperământ şi totodată a instituit obligaţia unor factori sociali de a interveni, prin sesizarea organelor abilitate să intervină. În scopul descurajării agresorilor, schimbării mentalităţilor instalate la nivelul unor medii sociale extinse, legea a propus pe de o parte înăsprirea pedepselor pentru faptele deja reglementate în alte acte normative, iar pe de altă parte a instituit sancţiuni pentru acele fapte nereglementate până în prezent, cum ar fi abuzul marital sau hărţuirea psihologică. Prin această lege a luat ființă Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, ca organ de specialitate în subordinea Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

 

Ulterior, legea a suferit o serie de modificări și completări, însă neesențiale raportat la protejarea victimei într-un mod efectiv.

 

Toate actele normative adoptate, unele încă în vigoare, promovează activitățile de consiliere a victimei, precum și adăpostirea victimei într-un loc sigur, însă nu oferă protecția activă care să implice și îndepărtarea agresorului de victimă.

 

Din anul 2004, societatea civilă a făcut eforturi pentru a obține modificare legii violenței în familie în sensul introducerii ordinului de restricție. Acesta ar oferi o independență mai mare victimei, îndepărtarea agresorului de ea, constrângerea agresorului să își revizuiască atitudinea violentă și ar decuraja astfel de acte.

 

Ceea ce ne îngrijorează și ne preocupă în mod deosebit este lipsa unui cadru legal prin care victimele violenței domestice, adeseori minori, să fie protejate și pe parcursul urmăririi penale. În practică, deseori începerea acțiunii penale împotriva agresorului durează prea mult sau, mai grav, sub presiunea și constrângerile efectuate asupra ei de agresor, victima decide să-și retragă plângerea, atunci când este obligată să rămână în aceeași situație care a dus la săvârșirea infracțiunii. În multe din aceste cazuri, victima unei infracțiuni de violență domestică își pierde ulterior viața, tocmai din cauza imposibilității legale de a-l înlătura pe agresor din proximitatea victimei în regim de urgență. În practică s-a constatat că victimele violenței domestice recurg rareori la adăposturi din cauza persoanelor dependende de ele – părinți sau copii aflați în întreținere. În situațiile în care victima violenței domestice părăsește domiciliul comun, bunurile acesteia, precum și resursele financiare provenite din pensii, salarii sau alocații pentru minor sunt preluate de către persoana care rămâne la domiciliul comun, în situația descrisă, agresorul, lipsind-o astfel pe victimă de orice resurse financiare care să-i faciliteze desprinderea de contextul în care a fost agresată. De asemenea, în cazul existenței plângerii prealabile și a dispunerii unor măsuri de control judiciar, în situația în care agresorul continuă să locuiască cu victima, acesta poate afla cu ușurință care sunt demersurile întreprinse de victimă, deseori agresorii dispărând pentru a reveni ulterior cu amenințări mai grave la adresa victimei. (av. Claudia Postelnicescu)

 

În prezent, propunerile de modificare a legii violenței în familie se află la Comisiile Camerei Deputaților. Până la această dată, încercările de a implementa un sistem legal de protecție pentru victimele violenței domestice au fost respinse pe considerentul că nu există măsuri de protecție specifice în Codul Penal și în Codul de Procedură Penală.

 

Asociaţia TRANSCENA şi Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului au făcut în vara lui 2011 o propunere de completare a Legii pentru punerea în aplicare a Codului de Procedură Penală pe care o puteţi consulta AICI.

 

Multe dintre dezbaterile și comentariile din cadrul Comisiilor de specialitate din Senatul României resping introducerea ordinului de restricție motivând pe de o parte că această măsură nu se regăsește în prevederile Codului Penal și nici în cele ale Codului de Procedură Penală, iar pe de altă parte că introducerea unui asemenea ordin poate afecta dreptul la proprietate și dreptul la liberă circulație, desigur, ale agresorului.

 

Asociația Transcena și Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului consideră că legea nr. 217/2003 trebuie modificată în sensul introducerii ordinului de restricţie, oferind astfel judecătorilor un instrument necesar pentru a asigura o reală protecţie victimelor violenţei în familie.

 

Rămâne ca legiuitorul să decidă dacă dreptul la proprietate și dreptul la liberă circulație ale agresorului cântăresc mai mult decât dreptul la viață, integritate corporală și mintală ale victimei.

 

*** Vă invităm să ne spuneți părerea voastră cu privire la acest subiect ***

 O.U.G. nr.64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice,  O.G. nr.95/2003 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, L. nr.194/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice, L. nr.329/2009