Despre martorii la violență

Martorii violenței în familie

Din ce am observat în ultimul an de acţiuni şi de interacţiune cu instituţiile statului centrale şi locale, dar şi cu mass-media, în general cetăţenii se aşteaptă ca instituţiile să ofere suport şi sprijin sau să intervină în ajutorul victimelor violenţei în familie.

Conform sondajului publicat la 21 august de INSCOP Research, realizat la comanda „Adevărul”, la întrebarea: „După părerea Dvs. cine ar trebui să intervină când cineva îşi bate partenerul de viaţă, copiii, rudele, bătrânii?” răspunsurile au fost: poliţia – 79,5%, rudele – 29,3%, vecinii – 10,7%, prietenii – 7,4%. Vedem o mare diferență între frecvența părerii că poliția trebuie să intervină și frecvența părerii că cineva din comunitate trebuie să intervină. Poate că explicaţia vine de la faptul că, atunci când violenţa în familie este auzită prin perete ca o ceartă şi o serie de bufnituri, majoritatea preferă să nu se bage. Abia atunci când violenţa este auzită cu urlete disperate, cu amenințări cu moartea pe care le aude o stradă întreagă, atunci din reflex majoritatea ar vrea să cheme poliţia, pentru că violenţa este prea gravă şi un cetăţean obişnuit poate că nu se pricepe să intervină fără să îşi rişte integritatea fizică.

Dar există şi alte moduri de a ajuta pe acele persoane pe care noi le considerăm victime ale violenţei în familie.