De ce noi putem fi de ajutor dacă există servicii de consiliere pentru victime

Pentru că fiecare victimă are povestea ei şi fiecare poveste este unică. Cineva dintre noi, chiar dacă suntem atât de diferiţi, va reuşi să fie cel mai potrivit ajutor pentru cineva dintre victime. Instituţiile statului au conceput scheme de ajutor. Ele nu se potrivesc pentru toate victimele. De fapt, uneori aceste scheme de ajutor nu sunt doar nepotrivite, ci şi prea sărace şi incapabile să ofere ceva concret. Veţi crede, poate, că nici noi nu putem oferi ceva concret. Totuşi, cu cele câteva sfaturi de la specialişti, noi putem să oferim unei victime cel puţin două lucruri: cineva care să o asculte atunci când are un pic de timp şi cineva care poate să vadă lucrurile fără să fie afectat de teamă.
În plus, instituţiile centrale şi locale, serviciile, poliţia, adăposturile, acestea pot fi prea departe pentru o victimă care nu are bani, nu poate ieşi din casă, se ascunde mereu de agresor.
Şi cel mai trist adevăr obiectiv: pentru că aceste servicii sunt atât de puţine. Sunt, probabil, peste 85.000 de cazuri de violenţă în familie anual în România, cazuri la care se solicită intervenţia poliţiei, dar sunt cu aproximație 80 de furnizori de servicii de consiliere pentru victimele violenţei în familie în toată ţara. Cifrele nu sunt exacte, dar ne dau imaginea unui raport de tipul apelurile victimelor sunt de ordinul zecilor de mii, pe când oferta de servicii este de ordinul zecilor. Aşa că orice ajutor pentru o victimă, oricât de mic, este important.
Dar cel mai important lucru pe care îl poate asigura ajutorul nostru este timpul. Timpul pentru victimă să se gândească bine şi să se hotărască ce să facă. Timpul să-şi facă un plan al ei. Dacă pleacă din casă într-o stare de disperare la poliţie sau la un adăpost, după două-trei zile se poate răzgândi. După ce instituţiile au luat măsuri în numele ei, după ce a fost primită în adăpost, poate că regretă şi vrea să se întoarcă acasă sau vrea să se mai gândească pentru că nu vede cu claritate ce va face în viitor. Atunci are o nouă problemă. A pus instituţiile pe drumuri şi la cheltuieli, şi dacă renunţă îi dezamăgeşte pe toţi? Cu cineva care îi acordă sprijin poate să se gândească de multe ori înainte de a acţiona, poate să caute variante, poate să facă un plan mai bun.
Nu vorbesc aici despre acele situaţii în care victima ajunge să fie atât de bătută încât are nevoie de spitalizare. Acestea sunt situaţiile despre care vorbeam mai sus, pese 85.000 de apeluri la poliţie anual. În aceste cazuri, în opinia noastră, ar trebui pur şi simplu să vină poliţia şi agresorul să fie reţinut fără alte discuţii inutile. Mă refer la acele situaţii în care violenţa se manifestă mai ales prin jigniri, umilire, controlul programului, obligaţia de a face totul în casă, interzicerea timpului liber, interzicerea serviciului, chiar restrângerea ieşirilor din casă şi a relaţiilor cu prietenii. Adică acele situaţii în care violenţa psihologică, emoţională şi economică sunt foarte greu de dovedit. Şi, ca urmare, posibilităţile de acţiune pentru victimă sunt mai greu de găsit. Iar calea de a schimba modul de viaţă este mult mai complicată sau dificilă sau lungă.