Unde începe educația pentru schimbare

Fiecare om are o imagine despre ce este bine și ce este rău. O imagine ca un ghid pentru viață. Toți avem acest ghid. Chiar și cei care spun că nu poți ști nimic din ce o să faci, că nu poți să controlezi nimic și că totul „se întîmplă” sau că o să fie cum îți este soarta. Ei știu că nu știu nimic și fac ceea ce „le vine” să facă. Este mai simplu așa. Sunt împăcați cu lipsa lor de control și, deși nu pare, este și acesta un ghid pentru viață.
Ghidul despre care vorbesc este MENTALITATEA. Cum trebuie să fie un adult? Cine este cap de familie?
De unde pînă unde ajungem să avem acest ghid? Este el pentru toată viața? Se pot schimba indicațiile din ghid?
Cîteodată boala sau moartea cuiva drag produc o schimbare radicală. În ghidurile unora. În alte cazuri nici un fel de dramă și nici un argument, cum ar fi pericolul pentru propria viață, nu pot schimba nimic, nici o virgulă din această cărticică personală de funcționare.
În ghidurile noastre se reflectă valori din MENTALITATEA COLECTIVĂ. O cale tradițională de învățare a acestora sunt proverbele. De unde vine observația „În casa ta cîntă găina, nu cocoșul” însoțită de o privire piezisă disprețuitoare și de ce pentru bărbați asta sună ca un reproș? Cu alte cuvinte, bărbatul trebuie să fie capul familiei. Foarte mulți bărbați sunt pe poziții egale cu partenerele lor în relațiile lor de conviețuire. Dar, dacă se căsătoresc și cineva face observația că în casa lui cîntă găina se simt sau nu se simt acești bărbați jenați? Se simt ei sau nu disprețuiți de colegii lor de gen și se simt sau nu mai puțin bărbați decît cei care își înjură nevasta cînd ea nu și-a făcut „treaba”?
Cumva indicațiile din ghidul pentru viață pe care îl numim MENTALITATE pare că sunt turnate în beton în capul nostru și indiferent de ce anume am învățat la școală și ce credem că gîndim – adică: femeia este egală cu bărbatul, toți avem aceleași drepturi,…. – tot ne simțim aiurea cînd mama ne întreabă pe noi, femeile „și el ce-a zis că ai plecat la muncă duminica?”. Unii știu să gătească și fac mai repede și mai eficient curățenie sau calcă iar alții sunt îndemînatici la reparații de aparate casnice, prize, robinete și calorifere. Cumva pînă și celor mai școliți / școlite bărbați și femei li se pare cumva că femeile sunt bune la gospodărie și bărbații la reparații casnice. Gîndiți-vă acum cîte exemple cunoașteți de bărbați și femei care nu sunt așa. Totuși, pun pariu că bărbaților le este relativ ușor să recunoască faptul că nu se pricep să repare prin casă dar le este aproape imposibil să se laude cu faptul că nevasta schimbă becurile și prizele, repară aparatul de cafea, schimbă și montează robinetul nou de la baie.
Cum ajungem de la indicațiile din ghid despre rolul bărbatului și rolul femeii în casă la încuviințarea tăcută a majorității în fața bărbaților care își controlează, își terorizeză, își umilesc, își exploatează sau își bat femeile, nevestele, partenerele, prietenele, iubitele? Simplu! Cine este puternicul și cine este slabul? Ce este mai nobil să faci și ce este mai puțin nobil? Dintre a monta o lampă de tavan și a spăla wece-ul? Ei bine, cel care este mai puternic se pare că are drepturi mai multe decît cel mai slab. Dreptul de a nu fi deranjat, dreptul la mai mult timp liber, dreptul să decidă cum se face ceva în familie și dreptul să administreze pedepse dacă drepturile lui nu sunt respectate.
MENTALITATEA nu este doar a celorlalți sau așa, în general, a noastră adică a tuturor. Mentalitatea este a fiecăruia dintre noi. Nimeni nu poate schimba MENTALITATEA, nu există o baghetă magică cu puterea să facă un semn prin aer și toți să gîndim astfel încît să respectăm egalitatea de gen, de exemplu, sau drepturile copilului sau regulamentul de circulație rutieră. Fiecare trebuie să facă sau să înceapă să-l facă lucrul acesta în capul său.