……….. ACUM

De cîte ori auzim că violența domestică se întâlnește în orice mediu social, economic și cultural? Foarte des. În orice mediu, adică unde? Chiar și în mediul în care trăim noi?!? Privim îngroziți în jur. Am putea recunoaște, poate, cîteva victime … Dar am putea recunoaște agresorii?
Pauză…. pauză …. pauză.
Vrem să recunoaștem agresorii? Ce ne spune MENTALITATEA despre asta? Micul, ascunsul ghid personal pentru viață ne permite să vrem să recunoaștem agresorii? În orice mediu social, economic și cultural?
Cum am putea recunoaște un agresor domestic?
Mai întîi de toate un agresor domestic poate avea trei stiluri de comunicare. Unul cu noi, cu prietenii și prietenele lui – amabil, fluid, atrăgător, plin de bun-simț și înțelepciune populară. Un altul cu autoritatea, cu șefi, polițiști, consilieri locali, jandarmi – suspus, cel mult decent supus fără a fi lingău. Și, în sfîrșit, al treilea, cu victima, cu partenera lui – autoritar, scurt, comenzile pe ton aspru fiind însoțite de priviri referitoare la un secret binecunoscut de victimă. Poate chiar cu comentarii cum ar fi „Nu, ea nu vrea să meargă singură la munte” sau „Ei nu-i place să iasă seara la restaurant” sau „Ea nu se duce la cumpărături fără mine”. Nu toți agresorii sunt așa, dar aceștia sunt cel mai greu de văzut. Ne permite MENTALITATEA să îl ocolim pe agresor și să privim în spatele lui, numai la relația dintre el și victimă? Să ignorăm comportamentul minunat, amabil și vesel cu care ne ține pe noi la distanță?
Întrebare pentru ghidul personal pentru viață: avem dreptul să cercetăm ce se petrece între un bărbat și o femeie în relația lor de conviețuire?
Poate că ar fi bine să înțelegem mai întîi de ce victima nu poate acționa sau acționează foarte cu greutate. Cum ajunge ea să fie captivă în relația sa conjugală chiar și atunci cînd este angajată și are o profesie respectată și cîștigă un salariu bun sau foarte bun?
Primul lucru pe care îl face agresorul este să vorbească despre iubirea veșnică, despre iubita lui care este în centrul universului lui și despre cum iubita lui este mai frumoasă, mai bună, mai specială decît toate celelalte femei și cum numai el va ști să aprecieze aceste calități ale ei pînă cînd moartea îi va despărți.
Un fior trece prin inimioarele timide și fragile ale multora dintre noi, fetele. Noi ne dorim astfel de vorbe și există undeva în ghidul pentru viață ceva despre iubirea veșnică și că ea ne trebuie. Bineînțeles că acestea toate sunt lucruri normale. Primul semn de pericol este atunci cînd agresorul cere ceva în schimbul acestei iubiri.
Ce scrie în ghidul nostru? Este normal, este drept să ceri ceva în schimb pentru că iubești omul?
Păi … unii ar zice că nu. Alții ar zice că da. Cine poate răspunde?
Dar un agresor cere ceva foarte simplu, minimal și ușor de înțeles și de acceptat: „să stăm numai noi, să petrecem timpul numai noi doi, singuri, orice secundă în care nu ești lîngă mine este un chin pentru că atunci cînd nu știu unde ești parcă sunt paralizat, sunt incomplet, sunt infirm. Deci … Măcar te rog să-mi spui unde te duci, cu cine te vezi, cît ai să lipsești și unde te pot găsi dacă întîrzii…„
Astfel de dovezi de iubire e bine să fie lămurite de la bun început.
Atunci cînd se aud urlete din apartamentul vecinilor este ușor să suni la 112 (nu pentru toată lumea … ) dar este prea tîrziu. Victima sau victimele, femeia și copiii, sunt deja dependenți. Dar cînd un prieten sau o prietenă povestesc fericiți și cu încîntare despre cît de mult mă iubește ea pentru că e cuminte, face ce-i spun și despre cît de mult mă iubește el pentru că e cuminte, stă numai cu mine, la ce telefon poți suna?
Iată care sunt, conform studiilor, caracteristicile agresorului, am putea să le numim, reguli de comportament (ghidul LUI personal pentru viață):
• Acceptă violenței ca mod de soluționare a conflictelor (Ending violence against women, From words to action, Study of the Secretary-General, United Nations Publication, 2006)
• Adoptă doctrina non-ingerinței în viața privată/viața de familie
• Își asumă rolulul de factor de decizie și control în viața de familie/cuplu
• Desconsideră victima, minimalizează sau ignoră calitățile sale. Singurul lucru important este că ea trebuie să facă ce-i spune el, pentru el o iubește mai mult decît orice, chiar dacă ea nu este în stare de nimic.
• Controlează toate aspectele vieții victimei
• Creează și menține alianțe în familia lărgită: confirmarea statutului de forță al agresorului prin aprobarea comportamentului acestuia de către membrii semnificativi ai familiei lărgite (de exemplu mama victimei)
• Justifică violența prin gelozie bazată pe confuzia între iubire și controlul întemeiat pe posesia victimei/obiect – gelozia considerată un semn de iubire de maximă intensitate este preluată și de victimă și devine unul dintre principalele componente în mecanismul de control
• Izolează social victima și creează dependența economică a acesteia de el
Acum ar fi bine să ne uităm cu atenție la noi. Și apoi în jurul nostru.